Stiinta metapsihica

Acasa
Carti de la A la C
Carti de la D la L
Carti de la M la P
Carti de la R la Z
Comanda
Beletristica
Religie/Spiritualitate
Sanatate
Istorie/Politica
Invatamant/Educatie
Paranormal
Filosofie
Psihologie
Pentru copii
Biblioteca virtuala
Dictionare si enciclopedii online
Interviu cu Dumnezeu
Parodii, melodii
Contact
Parteneri

Charles Richet

Stiinta metapsihica
Explicarea stiintifica a fenomenelor spiritiste
 
de Charles Richet
 
 
     Richet a fost o personalitate care a marcat cultura umanitătii. Deschizător de drumuri în stiintă, a făcut cercetări si descoperiri fundamentale în fiziologia nervoasă, în termoreglarea animală, în serologie. El a descoperit că sucul gastric conține acid clorhidric. 
 A proiectat si construit avioane, a fost publicist si scriitor si a întrprins cercetări parapsihologice.
     În 1913 a fost laureatul Premiului Nobel pentru fiziologie sau medicină, „ca recunoastere a muncii sale asupra anafilaxiei”. El este cel care a descris prima oară „Fenomenul Richet” si l-a denumit „anafilaxie”, descoperire cu aplicatii extrem de numeroase în medicină si patologie si care va sta la baza unei noi părti a medicinei, imuno-alergologia.

     Meritele lui Charles Richet au fost recunoscute nu numai prin conferirea Premiului Nobel si al Crucii Legiunii de Onoare; portretul său a apărut pe timbre, numele său a fost dat unui premiu ce se acordă cercetătorilor merituosi în alergologie, unei străzi si unui spital din Paris.
     Charles Richet a trăit 85 de ani (26 aug. 1850 - 4 dec. 1935).
(...)

     În 1922 a scris "Le traité de métapsychique", termen inventat chiar de el. Prin Metapsihică, Richet include cercetarea parapsihologică în studiul Fiziologiei.
     În spiritul lui Aristotel care a definit Metafizica pentru legi ce par a depăsi Fizica, Richet defineste ca metapsihic un fenomen care nu se poate explica (încă) prin cunostintele psihologiei, fizicii, fiziologiei. Deci, totul fiind normal în univers, atunci paranormalul, obiect al vechilor stiinte oculte, nu este de fapt „ocult”, neguvernat de legi, ci depăseste doar nivelul actual al cunoasterii, este doar „neobisnuit”.
     El spune: „Metafizica nu este încă în mod oficial o stiintă recunoscută ca atare. Dar este pe cale să fie. La Edinburgh am fost în măsură să afirm în fata a 100 de fiziologi că cele cinci simturi ale noastre nu sunt singurele noastre mijloace de cunoastere si că un fragment de realitate uneori atinge inteligenta în alte moduri. Dacă un fapt este rar, nu rezultă că acesta nu există. Dacă un studiu este dificil, este acesta un motiv pentru a nu-l întelege? Aceia care critică metafizica cu vehementă ca stiintă ocultă vor fi la fel de rusinați ca si acei ce criticau cu vehementă chimia pe motiv că urmărirea pietrei filosofale a fost iluzorie. În ceea ce priveste principiile există numai acelea ale lui Lavoisier, Claude Bernard si Pasteur - experimentul oriunde si oricând. Salut, asadar, stiinta nouă care este pe cale să schimbe orientarea gândirii umane.”

***

     Cartea de fată, Stiinta Metapsihică, cuprinde Conferinta din 1925 sustinută de Charles Richet la Facultatea de Medicină a Universitătii din Paris (Sorbonne), la încheierea carierei sale de profesor. E testamentul adresat studentilor săi în fiziologie, descoperind un nou orizont de studiu în fata lor.
     Stiinta Metapsihică e un discurs asupra lumilor neprevăzute ce se deschid înaintea stiintei: „Cum se face că aceste fapte n-au fost admise si ca drept explicare s-au presupus o multime de prostii jignitoare? Negresit din pricină că oamenilor si mai ales învătatilor, le e frică de lucrurile noi. La început învătatii n-au voit să admită nici circulatia sângelui, nici aviatia, nici telefonia, nici microbii (...) Eram înclinati a crede că viitorul, nemărginitul viitor al stiintei constă numai în termometre mai delicate, în galvanometre mai sensibile, în microscoape mai pătrunzătoare, în telescoape cu focare mai largi. Stiinta va merge însă cu mult, cu mult mai departe. Ea nu se va mărgini numai cu aceste mici cuceriri. Lumi neprevăzute se deschid înaintea stiintei. Cei tineri vor vedea poate unele din aceste orizonturi noi, mărete, pentru că Metapsihica se dezvoltă cu o repeziciune uluitoare. Asemenea fericite timpuri eu unul nu le voi vedea, dar am cel putin o oarecare mândrie că le-am prevăzut.”

***

     Pentru a încheia istoria premonitiilor, prevestirilor, voi pomeni de una căreia i s-a dus faima. Pe la sfârsitul lui noiembrie 1913, primesc vizita unui medic vestit din Mont-Dore, doctorul Tardieu, fost elev al tatălui meu. Tardieu îmi spune: „A venit vremea să-ti povestesc niste fapte trecute, a căror autenticitate o garantez. În iulie 1869, ieseam din internat, si hoinăream prin grădina Luxemburg, cu-n bun prieten, Saurel, matematician iscusit, astronom-ajutor la Observator. Deodată, văd pe Saurel că se schimbă la fată. Ca-n extaz. Îmi zice: „Te văd în haine milităresti, socotesti bani într-un chipiu, si mergi ca militar la Hirson, la Sedan. Ah, sărmana mea tară, ce dezastru. Uite, uite-mă si pe mine că-s militar, si ofiter superior încă. Dar sunt bolnav. Mai am trei zile si  mor. Cu toate astea tu sosesti la timp si mă vezi... Nu e numai atât... Uite, trece mult timp, trec patruzeci de ani, si tot sânge, tot bătălii. Ce de-a sânge! Iată însă Franta salvată, uite-o la Rin, la Colonia. Ah, Frantă, tu esti de-a pururi regina lumii, si toate popoarele te admiră".
     După ce isprăvi de spus această miscătoare povestire, rugai pe Tardieu să mi-o scrie, ceea ce pe dată si făcu. Această lungă povestire fu publicată în mai 1914. Notati bine această dată... Mai 1914. Tardieu adăugă: „Toate amănuntele ce mi le-a dat Saurel, privitoare la îmbrăcămintea mea, la banii socotiti în chipiu, peste un an fură adeverite. La sfârsitul lui august 1870, plecând pentru Est, cu o ambulantă a Crucii Rosii, am făcut o chetă pe bulevarde. Si când, în drumul de fier, tovarăsii mei se întrebară unde mergeam, îmi adusei numaidecât aminte de ceea ce-mi spusese cu un an înainte Saurel, si răspunsei: „La Hirson, la Sedan". Saurel se întoarse la Paris pe la sfârsitul lui septembrie 1870. Peste putin se îmbolnăvi de-o variolă hemoragică, care-l dete gata-n trei zile, iar eu sosii la vreme să-l văd... Cât despre cealaltă prevestire, care nu s-a adeverit încă, ori care poate nici nu se va realiza, repetă Tardieu în 1913, poate totusi să-i vină vremea, pentru că evenimentele se precipitează"...
     Îmi închipui, dragii mei, că-n urma unor asemenea povestiri si constatări riguroase, nu vă veti mai îndoi că premonitiile, prevestirile, sunt o realitate.
     Precum a spus-o învătatul meu coleg Bozzano, unul dintre cei mai eruditi metapsihisti din timpul de fată: „Cu toate că este faptul cel mai extraordinar, Premonitia e totodată si cel mai bine stabilit fapt din Metapsihie".
     Îmi dau seama că asemenea povestiri ar avea nevoie să fie mai amănuntite decât îmi permit să o fac eu cu această ocazie.
Dar mă grăbesc a conchide: unele premonitii sau prevestiri, referitoare la fapte de necrezut, nu se pot explica tocmai prin întâmplare.
     Înteleg de asemenea ca oricine, stranietatea premonitiei, în care nu-ti vine a crede. Premonitia are în sine ceva absurd. Poti prea bine zice că: „Nu se poate". Fie. Eu voi răspunde cu vorbele marelui William Crookes: „Nu zic că faptul e cu putintă, zic că există".

***

     După observație, experienta.
     Observatiile, atât prin numărul cât si prin calitatea lor, sunt cât se poate de grăitoare. Dar e ceva mai mult decât observatia simplă: observatia provocată, cu alte cuvinte experimentarea. Si iată-ne deci în plină fiziologie, căci observatia provocată este întreg determinismul experimental.
     Pentru simplificare, vom numi criptestezie, cu alte cuvinte sensibilitate ascunsă, facultatea nemaipomenită ce o are uneori, neobisnuit, inteligenta, de a putea percepe notiuni, vibratii, pe care simturile noastre normale nu sunt în stare să ni le facă simtite. Este aproape dovedit că puterea criptestezică, existentă latent, mai mult sau mai putin, la cea mai mare parte din indivizi, se dezvoltă prin hipnotism, prin somnambulism, prin transă spiritistă. Atunci putem studia îndelung, metodic, în toată voia, luciditatea criptestezică la asemenea subiecte.
     În privinta asta, vă voi aduce din nou exemple cu totul doveditoare. Prietenul meu Hericourt îmi dă un desen pe care nu-l cunosc, desen pus într-un plic sigilat. Medium Alice îmi spune că vede în plicul acesta un militar cu un chipiu cu trei galoane. Desenul dat de Hericourt era al unui passe-partout fotografic, pe care-l desenase după o fotografie care-l reprezenta cu trei galoane la chipiu. Alice nu-l cunostea deloc pe Hericourt. Veti considera aceasta o intamplare?
D-na Thompson este adusă la mine de către eminentul meu prieten, Fr. Myers. Eram cu fiul meu Georges, care dădu D-nei Thompson ceasornicul său, rugând-o să spună despre el tot ce i-ar trece prin minte. Atunci D-na Thompson rosti aceste spuse, uimitor de exacte: „Pe acest ceasornic e sânge", adăugând: „three generations mixed", trei generatii amestecate. De fapt ceasornicul fusese al unui unchi al băiatului meu, ucis în 1870 în bătălia de la Vendome. Tatăl unchiului luase acest ceasornic si-l dăruise nepotului, fiului meu Georges. Negresit D-na Thompson habar n-avea de amănuntele acestea. Zice-v-a cineva că three generations mixed, e întâmplare?

Fragment din cartea "Stiinta metapsihica"


 

Click si ai facut o afacere buna!

AntiqueBoutique
Click!

ILUZII OPTICE

Google

 

 Director Web Romania - LinkWeb.ro - Adauga si site-ul tau