Cum sa
devii clarvazator
Singurul lucru important este să nu încetezi să
te întrebi. ALBERT EINSTEIN
Este greşit să se creadă că numai
unii oameni posedă calităţi extrasenzoriale. De fapt, percepţia extrasenzorială există în stare
latentă în fiecare fiinţă umană. Trebuie numai ca aceasta să fie dezvoltată. Fiecare dintre
noi a avut vise care au anticipat viitorul sau care au intermediat un fel de comunicare cu cei care nu mai sunt printre noi.
Fiecare dintre noi am intuit că ceva rău sau ceva bun este pe cale să se întâmple. Vizitând locuri noi sau
întâlnind oameni necunoscuţi, mulţi dintre noi am avut un sentiment ciudat care ne-a spus "parcă am mai fost
prin locurile acestea odată sau o ştiu pe persoana aceasta de undeva." Aceste percepţii fac parte din fenomenul
ESP. Este de asemeni greşit ca aşa numitele persoane înzestrate să creadă că posedă orice fel
de puteri supranaturale sau să se aştepte să fie adulate ca zei sau zeiţe. Narcisismul şi cupiditatea
unui clarvăzător pot să dăuneze fenomenului ESP în aceeaşi măsură în care superficialitatea
şi scepticismul nejustificat ale audienţei o fac. Numai decenţa şi bunul simţ ale ambelor părţi
ajută ca înţelegerea să devină cunoaştere şi cunoaşterea să devină înţelepciune,
pentru ca în final înţelepciunea să fie aplicată în scopul îmbunătăţirii vieţii. Clarviziunea
este abilitatea de a vedea cu ajutorul minţii, un fel de a doua vedere. Se spune că unii oameni sunt născuţi
clarvăzători ca un rezultat al activităţilor din vieţile precedente, iar alţii devin subit în
urma unui accident fizic devastator sau a unei traume psihice puternice. Nostradamus este unul dintre cei mai cunoscuţi
profeţi ai tuturor timpurilor. Se pare că însuşirile de clarviziune s-au manifestat încă de timpuriu în
cazul lui. La început ele se refereau mai mult la chestiuni personale, adeseori erau în legătură şi cu activitatea
sa profesională. (A studiat ştiinţele naturale şi medicina, obţinând titlul de doctor în medicină).
Desprins din spaima prin care a trecut şi oboselile ce le-a îndurat Nostradamus în timpul ciumei, se pare că acest
dar a trecut cu încetul în domeniul suprapersonalului, aşa căi s-au putut arăta şi viziuni asupra întâmplărilor
viitoare din viaţa lumii şi a popoarelor. Vanga, clarvăzătoarea bulgăroaică oarbă, îşi
manifesta capacităţile extraordinare recepţionând imagini şi auzind glasuri. Ea pătrundea cu o exactitate
uluitoare în trecutul depărtat şi apropiat, prezent şi viitor, atingea cele mai ascunse unghere ale sufletului
oamenilor, ajungea până la universuri necunoscute şi ne aducea informaţii despre lucruri stranii şi de
necrezut, îşi făcea predicţiile sale asupra unui singur ins, asupra unui întreg popor, asupra unor oraşe
şi sate, asupra întregii planete. Ea obişnuia să repete: " Oh, astea sunt forţele, micile forţe care
se află permanent în jurul meu. Există însă şi altele mai mari, care le conduc pe acestea. Când hotărăsc
să se adreseze cuiva prin gura mea mă simt rău, iar apoi mă simt abătută pentru tot restul zilei." Greta
Alexander din SUA susţine că, încă din copilărie, a fost îndrumată de doi ghizi spirituali. Odată
cu trecerea timpului, ea a devenit conştientă că posedă un har deosebit: acela de a veni în ajutorul oamenilor
dispăruţi, răpiţi, rătăciţi,etc., identificându-se temporar cu aceştia, şi, din
păcate încercând şi ea toate sentimentele şi senzaţiile victimelor...Ulterior, fiind însărcinată
cu cel de-al doilea copil, Greta a fost, întâmplător, lovită de un fulger în timpul unei furtuni. Fizic nu a fost
afectată, dar, după ce şi-a revenit din şocul resimţit, s-a trezit că stăpâneşte la
perfecţie toate principiile chiromanţiei! Până atunci ea nu se ocupase niciodată de nici o formă
de divinaţie. Valentina Gârlea, clarvăzătoarea oarbă din Iaşi, mărturiseşte: "Eu n-aş
mai vrea să văd cu ochii fizici niciodată, căci ce văd cu ei parcă e o minciună! Cu ei
am văzut ceva care îi o amăgeală, nu-i ceva adevărat ce vezi cu ochii fizici! E bine cu ei, ca să
ştii să te fereşti şi să ştii să mergi, dar totuşi cu ei eşti ca orb pe Pământ!
Lumea adevărată este cea văzută cu vederea adevărată, este cea văzută cu ochii minţii.
Asta-i cea mai frumoasă!(...) Deşi n-am văzut cu ochii fizici decât foarte puţini ani, n-aş mai vrea
nicicând încă trei vieţi de-aici înainte dacă mi-ar da Dumnezeu şi dacă mi-ar da să aleg - n-aş
mai vrea să mai văd cu ochii deschişi. Ceea ce văd cu ochii închişi e mult mai frumos, e foarte frumos.
Şi e mai frumos datorită culorilor. Din culori este totul, adevărul adevărat este în culori, e în preajma
noastră!". Se pare că termenul general de clarsenzitivitate ne defineşte o "iluminare" telepatică sau
precognitivă care poate alerta organismul să acţioneze corespunzător într-un mod în care persoanei în
cauză să i se pară că trupul său a fost împins de un agent invizibil. Asemenea senzaţii interioare
au fost destul de des menţionate, mai ales în cazurile în care persoana împinsă la acţiune este de părere
că a fost astfel salvată dintr-un pericol Winston Churchill a acţionat datorită unor astfel de impulsuri
în mai multe ocazii; ca atunci când, scăpând de burii care îl capturaseră, a simţit că a fost "îndrumat"
către singura casă al cărei proprietar nu 1-ar fi predat imediat autorităţilor. Exemple de acest
gen în istorie sunt nenumărate! Clarviziunea se poate dezvolta până la un anumit nivel prin exerciţii mentale
persistente. Nu v-aţi gândit niciodată că aţi putea vedea cu mintea, pentru că folosiţi în fiecare
minut al vieţii dvs. vederea fizică. Naturii umane îi place confortul şi îi displace orice fel de efort susţinut.
Încercând să percepeţi realitatea înconjurătoare prin intermediul minţii în loc să vă folosiţi
vederea fizica este ca şi cum aţi merge desculţ când v-aţi putea foarte bine plimba în pantofii dvs. confortabili.
De ce săvă bateţi capul? Merită?... Dacă veţi înţelege ceea ce mintea dvs. poate să
facă pentru dvs, cu siguranţă că veţi ajunge la concluzia că merită. Mintea umană,
prin diviziunile ei superioară şi inferioară -supraconştientul şi subconştientul, are un potenţial
enorm. Acesta trebuie folosit însă cu grijă, pentru simplul motiv că mintea poate să vindece şi mintea
poate să ucidă. Aşa ciudat cum sună, mintea poate produce, opri sau schimba cursul evenimentelor, ca şi
al vremii. Mintea poate afecta lumea fizică în mod mecanic, deranja dispozitivele electrice, ş.a.m.d. Există
un vechi proverb care spune:"Călătoria de o mie de mile începe cu un pas." Pentru a deveni clarvăzător
şi a vă dezvolta potenţialul mental, trebuiesc făcuţi cinci paşi importanţi: Primul
pas: trebuie să acceptaţi ideea ca întreaga noastră cunoaştere este fragmentară şi iluzorie,
datorită puterii noastre de percepţie limitate. Al doilea pas: trebuie să deschideţi un canal de comunicaţie
cu extensiile lumii fizice care nu pot fi percepute prin cele cinci simţuri obişnuite. Al treilea pas: (şi
poate cel mai dificil şi consumator de timp) trebuie să înţelegeţi realitatea nouă şi ciudată
pe care aţi început s-o vedeţi prin mintea dvs. Al patrulea pas: trebuie să aplicaţi noua dvs. înţelegere
pentru a obţine eventual unele rezultate în dimensiunea fizică (cum este cazul în procesul de vindecare mentală).
Al cincilea pas: ţineţi energia dvs. nou dezvoltată sub controlul minţii conştiente şi al iertării
sufleteşti. In ciuda realizărilor care pot fi uneori de-a dreptul surprinzătoare, rămâneţi modest
şi caritabil. Nu încape nici o îndoială că lumea fizică este mai mult nevăzută şi neauzită
decît percepută. Ochii şi urechile umane pot să perceapă numai o gamă limitată a energiei radiante,
care include lumina şi sunetul. Din punct de vedere al lungimilor de undă, radiaţia electromagnetică se
desfăşoară pe o gamă foarte întinsă, de la razele gamma cu o lungime de undă mai mică de
0,01 nanometri până la undele radio măsurate în milioane de kilometri, în acest spectru atât de larg, lungimile
de undă vizibile ochiului uman ocupă o bandă foarte îngustă, între 400 şi 700 de nanometri. Din
cele 65 sau mai multe octave de radiaţii cunoscute, ochiul uman este sensibil numai la una şi simţul auzului
uman acoperă numai 11! Din acest punct de vedere suntem în multe privinţe inferiori multor animale, păsări
şi insecte care pot vedea sau auzi sunete aflate mult sub limita de percepţie umană. Cu toate acestea, cunoaşterea
realităţii înconjurătoare depinde de văz şi de auz mai mult decât de orice altceva. Ciudat, nu-i
aşa? Şi mai ciudat încă este că aceleaşi simţuri (care percep oricum, mai puţin de o
cincime din spectrul energiei radiante) ne înşeală atât de des Dacă într-o noapte frumoasă de vară
priviţi cerul înstelat, rămâneţi probabil convins că ceea ce vedeţi este real. Această convingere
nu este însă adevărată Lumina călătoreşte în spaţiu cu viteza fantastică de 182 282
mile pe secundă. În ciuda acestui fapt, datorită distanţelor uriaşe dintre stele, îi ia luminii mulţi
ani ca să atingă sistemul nostru solar, Pământul şi ochii noştri. Steaua Aldebaran, de exemplu, se
află în spaţiu la o depărtare de 68 ani lumină Aceasta înseamnă că razele de lumină care
ating retina noastră acum, au fost emise de Aldebaran cu 68 de ani în urmă Ca urmare, ceea ce vedem este locul unde
se afla Aldebaran cu aproape şapte decenii în urmă. Între timp Aldebaran a călătorit în spaţiu milioane
de mile şi este localizată acum într-un loc pe care nu-1 putem vedea (pentru că îi va lua luminii alţi
68 de ani să atingă Pământul şi vederea noastră). În mod similar, dacă oricare dintre planetele
sistemului Aldebaran ar fi locuită şi locuitorii ei ar putea să urmărească evenimentele care se desfăşoară
pe Pământ, aceştia ar privi acum imaginile formate cu 68 de ani în urmă, fiind în 1997 martorii depresiei economice
din 1929. Nici una dintre stelele pe care le admirăm în nopţile senine de vară, nu sunt de fapt în locurile
în care (credem că) le vedem, întregul peisaj celest nu este nimic altceva decât... o iluzie. Sunt atât de multe iluzii
cu care trăim! S-a crezut că Pămîntul este plat şi despre Soare că se învârte în jurul Pământului,
pînă în secolele XV şi XVI când astronomii şi fizicienii Nicolaus Copernicus, Giordano Bruno şi Galileo
Galilei au formulat şi completat teoria lor heliocentrică. Spaţiul şi timpul au fost percepute ca noţiuni
absolute şi universale până în secolul XX, când teoria relativităţii a lui Albert Einstein a demonstrat
că atât spaţiul cât şi timpul sunt elastice şi pot fi restrânse sau extinse prin mişcare. Deoarece
acestea variază în funcţie de gravitaţie, timpul trece mai repede în spaţiul cosmic, unde gravitaţia
Pământului este mai slabă. Aşadar, dacă vizibilului nu i se poate acorda întotdeauna credibilitate
aşa cum este perceput prin intermediul facultăţilor noastre fizice, de ce ar întoarce oricine spatele cu încăpăţî
nare invizibilului?... Odată ce acceptaţi ideea că invizibilul nu este sinonim cu conceptul de nimic, treceţi
la al doilea pas - deschideţi canalul de comunicaţie. Alocaţi timp în fiecare zi, unor exerciţii mentale
foarte simple, începeţi cu o jumătate de oră şi pe măsură ce trece timpul, creşteţi
durata la cât simţiţi că vă este confortabil. Rutina şi antrenamentul joacă un rol foarte important
şi vă vor ajuta să vă dezvoltaţi abilităţile mentale. Alegeţi un loc liniştit
şi încercaţi să exersaţi în fiecare zi la aceeaşi oră. Canalul de comunicaţii care trebuie
să se deschidă se află undeva în partea frontală a capului, în locul în care se împreunează sprâncenele
dvs. Concentraţi-vă asupra acestui punct şi imaginaţi-vă că puteţi să vedeţi
cu partea frontală a creierului. Imaginaţi-vă că eu-1 real al dvs. este închis în corpul fizic şi
încearcă să sară în altă dimensiune prin partea frontală a capului. La început nu veţi experimenta
nici o senzaţie specială şi nu veţi vedea mai nimic. Mulţi cărora li s-a spus să exerseze
în acest fel au adormit sau au continuat să se gândească la problemele lor zilnice. S-au plictisit ori au ajuns
la concluzia că e o nebunie şi în final au renunţat. Şi totuşi, alţii care au persistat să
se concentreze la punctul» regiunea frontală a capului, au fost în final capabili să adoarmă mintea conştientă
şi au început să vadă, pttţin câte puţin, puncte sau raze de lumină, stele colorate sau alte
figuri geometrice care se rotesc. Ca o regulă, următoarea senzaţie experimentată de cei mai mulţi,
se aseamănă cu o călătorie printr-un tunel de ceaţă la capătul căruia se află
un punct de lumină. În fine, cea de-a treia categorie este alcătuită din cei care chiar au ajuns să
experimenteze clarviziunea. Este necesar un interval de timp de o jumătate de oră până la o oră pentru
a împinge pe cineva în altă dimensiune. Oameni care nu se interesaseră niciodată până la momentul respectiv
de fenomenul ocult, au fost în felul acesta capabili să-şi revadă vieţile trecute şi viitorul, să
comunice mental cu rudele decedate, ş.a.m.d. Aceştia s-au întors în timp şi au descris lupte, câmpuri de
bătălie şi locuri despre care nu aveau să ştie cum arată. Au desenat hărţi ale unor
insule îndepărtate, una dintre ele scufundată astăzi, şi tot aşa. La o întâlnire amicală,
un domn care s-a supus unui experiment şi mai complicat, a fost capabil să vadă şi să vorbească
bunicilor, părinţilor şi soţilor decedaţi ai persoanelor din audienţă. Domnul respectiv
a descris felul în care aceştia arătau. Deşi unul dintre bunici era decedat de mai bine de 50 de ani şi
murise înainte ca nepoata lui prezentă în adunare să se nască, acesta a transmis nepoatei un avertisment care
s-a materializat un an mai târziu. Domnul supus experimentului a fost de asemeni capabil să citească aura celor
din audienţă, indicând anumite boli care aveau să se dezvolte în următorii câţiva ani. Observaţiile
lui au fost confirmate în mare parte deoarece fiecare era mai mult sau mai puţin conştient de istoria lui medicală.
In fine, domnul a mai fost capabil să călătorească în viitor şi să prezică evenimente care
au început într-adevâr să se materializeze câteva luni mai târziu. Aşadar, este foarte interesant de observat
că oricine, indiferent de stadiul de dezvoltare a abilităţilor mentale însă stimulat de un catalizator
energetic poate să învârtă butonul şi să funcţioneze în dimensiunea nematerială. Experimentarea
clarviziunii poate fi diferită pentru că fiecare individ este o entitate diferită. S-ar putea ca odată
ce aţi sărit în dimensiunea nematerială să vă treziţi înconjurat de o ceaţă groasă,
sau să vă aflaţi dintr-odată într-un peisaj care nu diferă de locurile pe care sunteţi obişnuit
să le vedeţi în viaţa zilnică. Ca regulă, claraudiţia se dezvoltă mai târziu decât clarviziunea.
Aşadar, este foarte posibil să deveniţi clarvăzător şi să continuaţi să fiţi
surd în cealaltă dimensiune. Dacă totuşi claraudiţia se dezvoltă în acelaşi timp cu clarviziunea,
posibil să începeţi să auziţi sunete neinteligibile şi neplăcute sau voci articulate, muzică,
etc. Întregul proces de dezvoltare a clarviziunii poate să ia oricât, de la câteva minute până la câteva zile,
săptămâni, luni sau ani. Poate fi comparat cu efortul de a prinde o transmisie TV, unde iniţial imaginea lipseşte,
se întrerupe adesea sau prezintă interferenţe, ca în final să apară clară, colorată şi
animată pentru că de fapt Aceasta este clarvederea, un fel de TV show din alte sfere. Odată ce canalul de comunicaţie
este deschis, vă veţi simţi ca un spectator ce urmăreş te un film într-un cinematograf. In faţa
ochilor dvs. mentali vor apare imagini ce se vor succede unele pe altele în acelaşi fel în care imaginile unui film se
succed pe un ecran de cinema. Multe dintre acestea vor fi asemănătoare celor pe care le ştiţi din viaţa
de toate zilele, precum peisaje însorite cu case sau clădiri, copaci, flori, etc. Altele vor fi diferite, în sensul că
legile care guvernează lumea materială încetează să mai lucreze. Veţi fi astfel surprins să
constataţi că oamenii pe care i-aţi crezut morţi, îşi continuă de fapt existenţa, uneori
într-o stare mult mai fericită decât aceea pe care au trăit-o atunci când se aflau printre noi. Veţi vedea
de asemeni oameni pe care nu îi cunoaşteţi ş pe care nu i-aţi fi putut întâlni niciodată din simplul
motiv că aceştia au trăit pe pământ cu zeci, sute sau mii de ani înainte. Felul în care aceste entităţi
vorbesc diferă de modul în care oamenii comunică în lumea materială. Aceştia nu au nevoie să deschidă
gura şi să articuleze cuvinte, aşa cum trebuie să facem noi aici pentru a ne exprima gândurile. Ceea ce
aceştia gândesc, apare ca o altă imagine. Când o astfel de entitate va spune de exemplu, că i-a plăcut
plăcinta cu cireşe în timpul vieţii pământeşti, o plăcintă cu cireşe va apare drept
o altă imagine şi încă arătând atât de bine încât aproape că ţi se face foame. Când entitatea
vă va povesti despre fosta ei reşedinţă, casa respectivă va apare în imagine aşa cum se afla
la vremea respectivă localizată pe partea dreaptă a străzii care urca pe un deal, vopsită în gri,
cu două etaje şi o curte îngustă. Atunci când descrieţi imaginile pe care le vedeţi, trebuie să
observaţi întotdeauna din ce parte vine lumina soarelui, astfel încât să puteţi marca cu uşurinţă
punctele cardinale, Fluxul imaginilor zboară din mintea clarvăzătorului în mintea oamenilor aflaţi în
dimensiunea nematerială şi din mintea acestora înapoi în mintea clarvăzătorului cu o viteză fantastică,
încât adesea este greu să urmăreşti şi să traduci în cuvinte toate scenele şi detaliile pe care
le vezi. în cazul în care doreşti ca acestea să nu se piardă, trebuie să-ţi imprimi vocea pe un casetofon
sau să scrii ceea ce vezi pe o bucată de hârtie mai ales numerele, datele, anii, literele, numele, hărţile,
ş.a.m.d. Învăţaţi să desenaţi deoarece desenatul joacă un rol foarte important, ajutând
la descifrarea imaginilor pe care le vedeţi. Cum clarviziunea şi abilităţile mentale lucrează
la mai multe nivele, puteţi întotdeauna să abordaţi nivelul următor. După ce aţi învăţat
să fiţi spectator, învăţaţi să deveniţi un actor. Puteţi oricând să vă părăsiţi
locul de observator şi să jucaţi drama ce se desfăşoară în faţa ochilor dvs. mentali ca
făcând parte din ea. în acelaşi fel în care aţi învăţat să învingeţi densitatea materiei
fizice şi să observaţi dimensiunea nematerială prin partea frontală a creierului dvs, puteţi
învăţa acum să învingeţi relaţia spaţiu-timp. Aşadar, ori de câte ori aveţi o viziune,
încercaţi să săriţi în ea şi să deveniţi parte din acţiune. Să presupunem
că cineva v-a cerut să descrieţi tot ceea ce puteţi să vedeţi, despre un prinţ medieval
care a trăit acum 500 de ani. Mergeţi înapoi în timp, căpătaţi acces la perioada în care el a trăit
şi săriţi în imaginea pe care o vedeţi. S-ar putea ca dintr-odată să vă treziţi într-o
fortăreaţă cu pereţi groşi, chiar faţă în faţă cu prinţul. Observaţi
cu atenţie ceea ce vă înconjoară şi încercaţi să aflaţi anul în care sunteţi. Pentru
că este atât de frig acolo, încercaţi să aflaţi în ce anotimp sunteţi. Uitaţi-vă prin fereastra
micuţă pe care aţi zărit-o în stânga. Peisajul arată şi miroase ca o mlaştină. Vremea
este ceţoasă, astfel încât nu puteţi vedea lumina soarelui. Cu toate acestea, vocea dvs. interioară vă
va spune că vă aflaţi în luna octombrie şi că micuţa fereastră este îndreptată către
Vest. Observaţi faţa şi mâinile prinţului, hainele şi personalitatea lui. Veţi şti imediat
dacă acesta a fost o minte luminată sau îngustă, dacă a fost blând şi îngăduitor sau arogant
şi crud. Micul rege va începe sa vă spună povestea vieţii lui, intenţiile lui împreună cu realizările
şi înfrângerile pe care le-a suferit, precum şi unele evenimente din viitorul ţării peste care a stăpânit
în urmă cu 500 de ani. Diferite imagini înfăţişând gusturi culinare ciudate, leacuri populare interesante,
poveşti de dragoste, comploturi şi episoade de război, alianţe secrete, tactici şi strategii, vor
zbura în faţa ochilor dvs. mentali cu o viteză ameţitoare. Deoarece acum sunteţi parte din clişeul
respectiv de timp, vă puteţi deplasa prin fortăreaţă la locul în care sunt ţinute documentele.
Chiar dacă nu veţi înţelege acele litere ciudate, vocea dvs. interioară vă va spune despre ce este
vorba în documente pentru simplul motiv că mintea este un limbaj universal care nu cunoaşte bariere. Este greu
de înţeles şi mai ales greu de crezut că în felul acesta poţi să accesezi documente, să observi
obiecte cum ar fi spre exemplu, una dintre săbiile Basarabilor împodobită cu un rubin şi perle sau să
stai de vorbă cu personaje istorice cum ar fi unul dintre foştii conducători romani care îţi va spune
printre multe altele, că singura femeie pe care a iubit-o vreodată era ardeleanca, îţi va arăta pe hartă
locul unde obişnuia să o întâlnească şi că de la aceasta a avut o fiică. Veţi înţelege
mai bine, probabil, întreaga'i dee de a sări în imagine şi a acţiona în diferite clişee de timp dacă
veţi compara acest concept cu conceptul realităţii virtuale din lumea computerelor. O întrebare de bun simţ
pe care oricine şi-ar pune-o ar fi: "cum ştiu că ceea ce văd în timpul călătoriei mentale nu
este produsul imaginaţiei mele?"... Verificarea este relativ simplă. Confruntaţi toate observaţiile
dvs. cu evidenţele din cărţile de istorie, atlase geografice, recorduri medicale, ş.a.m.d. Multe dintre
observaţii nu le veţi găsi scrise niciunde sau vor fi total diferite de ceea ce se ştie sau se crede astăzi. Şi
totuşi, vor fi multe altele care vor coincide exact cu istoria formală de exemplu, dându-vă astfel asigurarea
că sunteţi corect în ceea ce vedeţi. Al doilea nivel al dezvoltării mentale este, de asemeni, foarte important
dacă doriţi să practicaţi vindecarea mentală. Observarea aurei şi scanarea corpului fizic printr-o
viziune asemănătoare razelor X, vă vor da o idee apropos de anamneză, starea prezentă şi viitoare
a sănătăţii, ş.a.m.d. Procesul de vindecare în sine trebuie însă, să fie ajutat printr-o
săritură în corpul fizic. Folosind clarvederea, puteţi vedea spre exemplu, o formaţiune tumoralŁ undeva
în interiorul corpului. In funcţie de culorile şi striaţiile aurei vă puteţi face o idee despre etiologia
formaţiunii respective, stadiile de dezvoltare şi prognosticul bolii. Dar nu veţi putea niciodată determina
tumora să regreseze şi nu veţi putea restabili ordinea fiziologică dacă nu veţi învăţa
să irecţionaţi energia dvs. ca o rază laser, dacă nu veţi trimite mintea dvs. să lucreze
direct cu ţesuturile alterate şi să subordoneze voinţa lor voinţei dvs. Motivul pentru care Albert
Einstein rămâne considerat un intelect eminent, este că acesta a adus o schimbare modului în care omul vedea Universul.Prin
ecuaţiile fizicii moderne, Einstein a tradus învăţăturile înţelepciunii antice. Teoria relativităţii
şi alte studii nepreţuite au demonstrat ceea ce înţelepţii trecutului foarte îndepărtat ştiau
ca un fapt de la sine înţeles: timpul, spaţiul şi materia sunt iluzii ce se pot transcende. Sună ciudat,
însă trecutul, prezentul şi viitorul, ca o succesiune de evenimente, nu există. Atât trecutul cât şi viitorul
sunt la fel de vii şi palpabile ca prezentul. Tot ceea ce s-a întâmplat oricând, oriunde în lumea aceasta, este înscris
într-un fel de Memorie Universală şi va rămâne înscris acolo pentru eternitate. Puteţi merge oricând cu
mintea şi căpăta acces la orice clişeu de timp în acelaşi fel în care mergeţi la un magazin
video şi împrumutaţi p casetă video, o derulaţi şi o vizionaţi. Dacă doriţi să
vedeţi ce vor conţine ştirile de mâine, duceţi-vă si împrumutaţi caseta pe care scrie ştirile
zilei de mâine. Accesând ştirile de mâine în Aprilie 1995 spre exemplu, în imaginea casetei împrumutată din viitor
a apărut întreg scenariul tragediei avionului TWA care a survenit un an şi trei luni mai târziu. In acelaşi
fel în care mintea poate transcende timpul, poate transcende spaţiul şi materia. De aceea poţi, la un moment
dat, să te plimbi cu mintea pe fundul oceanului şi în momentul următor să iei o fotografie aeriană
a aceleiaşi locaţii. Sau să ştii că persoana care te-a chemat adineauri la telefon, are o problemă
cardiacă ce îi afectează circulaţia periferică, şi tot aşa. S-a observat că tranzitele
planetare şi mai ales fazele Lunii ecranează clarvederea în acelaşi fel în care ceaţa sau norii obstrucţionează
vederea fizică.Energia diferită a fiecărei persoane cu care se inţeracţionează poate creşte
sau micşora până la un anumit punct, gradul de percepţie al clarvăzătorului. Pentru că tocmai
au fost menţionate tranzitele planetare, după data de 28 Ianuarie 1998, când Neptun a intrat în semnul Vărsătorului,
mulţi au început să experimenteze primele semne de clarviziune sau claraudiţie. În final se poate spune
că subiectul clarviziunii împreuna cu toate topicile adiacente, este fascinant şi nesfârşit. Dacă vreţi
să vă dezvoltaţi această minunată calitate şi simţiţi că puteţi să
o faceţi, faceţi-o. Dacă nu ... înseamnă că timpul dvs. nu a sosit încă. In orice caz, nu încercaţi
să uzaţi de nici un fel de mijloc artificial, ştiindu-se că alcoolul şi drogurile sunt adesea folosite
pentru a se induce stări alterate ale conştientului. Trebuie să ştiţi că dependenţa de
droguri şi alcoolismul afectează nu numai viaţa prezentă a consumatorului, dar provoacă o suferinţă
prelungită a acestuia după moarte şi pot genera handicaparea organismului fizic în viaţa următoare. Dacă
simţiţi că sunteţi pe calea cea bună, practicaţi în fiecare zi şi aveţi răbdare.
Tineji minte că nimeni nu poate să alerge înainte să înveţe să meargă şi nimeni nu poate
să zboare înainte să înveţe să alerge. Aşteptaţi-vă să fiţi de un milion de ori
supus erorii înainte de a fi q singură data corect după cum cei mai sensibili şi experimentaţi clarvăzători
sunt atât de des corecţi în viziunile lor şi totuşi, aceştia la fel de des au dat greş. Păstraţi
o atitudine de bun simţ, încercaţi să verificaţi tot timpul ceea ce observaţi şi rămâneţi
descins la schimburile de informaţii şi idei. învăţaţi cât se poate de mult, educaţi-vă
şi evitaţi veştile rele, evitaţi să fiţi grosolan pentru că fără rafinamentul
intelectului şi delicateţea sufletului, clarvederea rămâne o trăsătură trivială a unui
om primitiv. Cu cât clarvederea se va deschide mai mult, cu atât veţi înţelege că nimic în lumea aceasta nu
este de criticat, de condamnat sau de persiflat, ci totul este omenesc si de compătimit. Reţineţi că indiferent
cat de multe ştim cu toţii, cunoaşterea noastră rămâne iluzorie şi fragmentară , şi
în final numai Dumnezeu ştie totul. Nu uitaţi că, indiferent de cât de multe aflăm cu toţii sau
nu reuşim să aflăm niciodată, singurul lucru important, aşa cum Albert Einstein a spus odată,
este să nu încetezi să te întrebi.
Mult succes!
|