Make your own free website on Tripod.com

Arta hipnozei

Acasa
Carti de la A la C
Carti de la D la L
Carti de la M la P
Carti de la R la Z
Comanda
Beletristica
Religie/Spiritualitate
Sanatate
Istorie/Politica
Invatamant/Educatie
Paranormal
Filosofie
Psihologie
Pentru copii
Biblioteca virtuala
Dictionare si enciclopedii online
Interviu cu Dumnezeu
Parodii, melodii
Contact
Parteneri

 Arta hipnozei

Scurt istoric
 
Se spune adesea despre un mare orator că-şi “hipnotizează“ publicul. E o exagerare, desigur, dar nu atât de mare cât s-ar crede, deoarece ochii, gesturile, cuvântul unui om cu voinţă, cu o energie extraordinară, pot să hipnotizeze pe cei cu voinţă slabă, pe cei care aşteaptă întotdeauna exercitarea voinţei altuia.
Un avocat, un predicator, un orator, când vrea să-şi convingă publicul, înlănţuie gândurile sale, dându-le o anumită ţintă, îndreptându-le spre acelaşi scop. Un bun orator ar putea fi şi un bun hipnotizator, dacă ar învăţa într-adevăr arta hipnozei.
Mai întâi să dăm câteva explicaţii care ne vor ajuta să înţelegem bine lucrarea pe măsură ce o parcurgem.
Termenul de Hipnoză provine de la grecescul ipnos, (somn). Hipnoza nu este somnul adevărat, somnul natural, căci de multe ori un hipnotizat îşi păstrează conştiinţa şi, când se deşteaptă, îşi aminteşte tot ceea ce s-a petrecut. Adevăratul caracter al hipnozei – spune R.Harry Vincent – nu este somnul, ci sporirea sensibilităţii unei persoane pentru a fi sugestionată.
În ce priveşte modul de a hipnotiza, s-ar putea spune că sunt tot atâtea metode, câţi hipnotizatori sunt. De exemplu, metoda numită “metoda din Nancy”, unde a fost întrebuinţată pentru prima oară, este următoarea: Pacientul stă pe un scaun, cu spatele întors spre lumină. Hipnotizatorul stă lângă el şi ţine două degete la mică depărtare de ochii acestuia.
Pacientul trebuie să privească degetele fix şi să nu se gândească la nimic. Îndată ochii încep să dea semne de oboseală şi hipnotizatorul, cu vocea înceată, cere cu stăruinţă pacientului să adoarmă. Uneori, fără să mai aştepte simptomele oboselii, operatorul spune: a început să-ţi fie somn, sau ai început să nu mai vezi bine. De cele mai multe ori aşteaptă însă, până când vede că pacientul clipeşte din ochi, obosit. Poate să spună alte cuvinte, dar principiul rămâne acelaşi. Procedeul acesta este la fel cu al lui Braid, care tot la oboseala ochilor recurgea. Subiectul trebuie să se aşeze pe un scaun potrivit de înalt, să fie relaxat şi să nu se gândească la nimic, dar să îl privească pe hipnotizator drept în ochi, fără să clipească. Apoi hipnotizatorul îi pune palmele pe ale sale, cu degetele ajungându-i până la încheieturile mâinilor lui. Îl priveşte pe subiect fix în ochi, fără să clipească deloc, fără să plece pleoapele, lucru foarte greu de realizat pentru începători. (Se exersează în oglindă, treptat, începând de la 15 secunde până, prin a opta zi, la 15 minute chiar…).
Subiecţii mai pot fi hipnotizaţi prin acţiunea unui obiect strălucitor sau rotativ.
Privirea însă, mai ales când este însoţită de mângâierea fluidică a mâinii, este cel mai bun mijloc pentru a adormi pe cineva.
Stadiul cataleptic (în care muşchii subiectului înţepenesc, tot trupul devine rigid şi poate suporta pe el şi greutăţi de 300 kg!) poate fi atins prin influenţa unui zgomot neaşteptat, printr-o strălucire mare, sau prin fixarea privirii asupra unui obiect oarecare.
Scrierile din acele vremuri ne arată că redeşteptarea se făcea cu evantaie, cu apă, cu strigăte.
Atenţie! Deşteptarea este periculoasă când hipnotizatorul este neîndemânatic. Profesorul Donato spunea însă că – dacă se întâmplă ca un subiect să nu se poată deştepta prin nici un mijloc – să fie lăsat în pace, să se vegheze lângă el, căci se va deştepta singur. (De altfel, în primul rând, nu este posibilă hipnotizarea unei persoane fără consimţământul acesteia.) După ce un subiect a fost adormit cu privirea, după ce a fost sugestionat să execute experienţele, hipnotizatorul se apropie de el şi îi spune Ai dormit destul, am să-ţi suflu pe ochi şi ai să te trezeşti! În acelaşi timp acest lucru se întâmplă şi este atins uşor cu palmele peste obraji. După câteva secunde subiectul deschide ochii, se uită mirat în jurul lui şi iată-l complet deşteptat. Un alt mod de trezire a subiectului din transa hipnotică este acela prin care i se sugerează în cursul experienţei: Peste zece minute, fără să te mai înştiinţez, te vei deştepta şi te vei ridica de pe scaun!
Olandezii sunt renumiţi pentru caracterul lor liniştit – şi cu toate acestea dr. Van Renterghem, la 178 de încercări de hipnotizare, numai în 9 cazuri nu a reuşit. În Suedia, dr. Wetterstrand, din 718 persoane, numai cu 17 dintre ele nu a reuşit. Dr. Liebault, până în 1880, din o mie douăsprezece încercări, numai de douăzeci şi şapte de ori nu reuşise. Iată rezultatul experienţelor sale:

Somnolenţă . . . . . . . . . . . 33     
Somn uşor . . . . . . . . . . .100
Somn tare . . . . . . . . . . .  460
Somn adânc . . . . . . . . . .230
Somnambulism uşor . .  31
Somnambulism greu . . 131
Neadormiţi . . . . . . . . . . . .  27
                                         1012

Nimeni nu poate să pretindă că un hipnotizator poate avea succes de la prima şedinţă. Nu este hipnotizator care să nu fi suferit eşecuri, dar pe care să nu le fi înlăturat prin succese ulterioare.
Prima greutate practică pentru un hipnotizator este să afle starea sufletească a pacientului. E lucru clar că o persoană foarte veselă, care se aşază pe un scaun şi-ţi spune râzând: Haide de mă hipnotizează! – nu va putea fi lesne influenţată.
 
Influenţa hipnozei
 
Iată rezultatele cercetărilor în acest domeniu efectuate de-a lungul timpului:
- Este interesant de notat o stare sufletească ce se întâlneşte la stadiile uşoare ale hipnotismului. Subiecţii, după ce se deşteaptă, sunt perfect încredinţaţi că nu au fost deloc hipnotizaţi. Dacă sunt întrebaţi pentru ce au dus atunci la îndeplinire tot ce le-a poruncit hipnotizatorul, ei răspund că aşa au vrut să facă, dar dacă nu voiau, nu făceau.
- În raport cu vârsta subiectului: s-a constatat că bătrânii ajung mai rar decât tinerii în stadiile adânci ale hipnotismului.
- Pulsul şi ritmul respiraţiei întotdeauna se accelerează la persoana care cade în somnul hipnotic.
- Clipirile ochilor sunt, în special, cel dintâi semn că subiectul este aproape gata să adoarmă. Nu e necesar însă întotdeauna ca o persoană hipnotizată să închidă ochii, ea poate fi în transă cu ochii întredeschişi.
- E curios de văzut, că pe când în starea hipnotică inteligenţa e întunecată, memoria, dimpotrivă, e câteodată stimulată. Atunci când se sugerează cuiva un vis, amintirea visului se păstrează şi la deşteptare dacă persoana are în mână un obiect care are legătură cu visul. Doar ordinul de a păstra amintirea actului făptuit în vis, se pare că nu este ascultat, decât foarte vag.
- S-a constatat şi o schimbare a personalităţii – în gândit şi în scris, în raport cu ordinele date de către hipnotizator. Ordinele se execută chiar când sunt sugerate pentru mai târziu.
- Voinţa este de obicei suprimată.
- Firea îl determină pe subiect, în ceea ce face, mai mult decât inteligenţa.
- Inteligenţa pare adesea diminuată. Vorbirea e slăbită. Subiecţii se decid greu să vorbească, şi fac asta doar dacă sunt siliţi printr-un ordin. În schimb sunt dispuşi întotdeauna să lucreze şi să scrie.
- Telepatia: gândirea se transmite fără semne exterioare de la un individ la altul; intensitatea acestei transmiteri variază de la caz la caz şi este maximă în stare de hipnoză. Această concluzie a fost exprimată de Charles Richet.
 
Legile telepsihiei:
 
- Legea nr.1 – Este bine ca sugestiile să fie exprimate prin imagini şi nu prin vorbe. Trebuie deci imaginat ceea ce s-ar dori să aibă loc.
- Legea nr.2 – Conformitatea efectului cu intenţia se operează direct în funcţie de precizia imaginilor iradiate.
- Legea nr.3 – Vigoarea propulsivă a unei emisiuni telepsihice este proporţională cu dorinţa de a realiza ceea ce se doreşte.
- Legea nr.4 – O singură emisiune pe zi de o durată X este mai eficace decât două emisiuni de o durată respectiv X/2.
- Legea nr.5 – Fiecare emisiune corectă modifică, mai mult sau mai puţin sensibil, dispoziţiile morale ale subiectului în funcţie de intenţiile operatorului.
- Legea nr.6 – Modificarea subiectului se face simţită pe măsură ce emisiunile se înmulţesc.
Vindecarea bolilor prin magnetism şi hipnotism
Deşi în istorie există mii de mărturii ale implicării hipnotismului în tratarea bolilor, totuşi, savanţii, când au respins, când au admis realitatea fenomenelor magnetismului animal pentru a-i da, în cele din urmă, după publicarea lucrărilor lui Braid, pe la 1742, o recunoaştere oficială, care însă n-avea să fie decât provizoriu definitivă. Hipnotismul a fost atunci în mare vogă în lumea ştiinţifică şi medicală. Era o chestiune de modă.
Pe 12 aprilie 1829 – scria Dr.Cullerre, doctorul Coloquet face o operaţie de cancer la sân unei doamne de 64 de ani, în timp ce ea era sub efectul hipnozei. După cum însăşi pacienta mărturiseşte, n-a simţit nici o durere şi nu-şi aminteşte nimic de operaţie.(…) Mai târziu, un doctor din Poitiers a amputat piciorul unui bărbat tot sub anestezie hipnotică. Pacientul n-a simţit nici o durere, dar a fost conştient în timpul operaţiei. Este de ajuns de altfel să experimentăm pentru a constata că în ciuda oricărei negări, hipnotismul este o realitate pe care nu o putem suprima printr-o trăsătură de condei.(Paul C.Jacot)
Magnetismul şi hipnotismul pot înlătura într-o oarecare măsură dezechilibrul produs de boli în organism. Magnetizorii de seamă pretind că, din 100 de persoane bolnave pentru care medicina nu mai poate face nimic, 60 pot fi vindecate prin această metodă. Prin hipno-terapie se poate obţine controlul stresului, controlul greutăţii (eliminarea bulimiei), renunţarea la băutură, la fumat şi în general la dependenţe care dăunează psihicului şi fizicului, relaţiilor cu cei din jur; de asemeni se poate obţine prin sugestie eliminarea insomniei, a impotenţei, sporirea încrederii în sine, pacea interioară, prevenirea temerilor şi fobiilor, inducerea unei stări pozitive în general.
 
Autohipnoza
 
Este o procedură care nu necesită foarte multă ştiinţă şi efort. Să ne amintim că nu oricine poate fi hipnotizat… Multe persoane sunt atât de încătuşate de problemele de zi cu zi incât nu se pot concentra mai deloc. În ordinea paşilor spre hipnoză ... Este nevoie deci de un minim efort totuşi pentru o relaxare prealabilă, exact ca la procedeul meditatiei.
Un sfat bun pentru un începător este să încerce întâi autohipnoza şi abia apoi să facă experienţe cu alte persoane...
Aceştia sunt paşii pentru autohipnoză:

1. Aşează-te pe o canapea cu faţa în sus, închide ochii şi aşează-ţi mâinile pe lângă trup ori în poală. Nu te mişca. Doar stai şi relaxează-te pentru 1 minut.
2. Goleşte-ţi mintea de tot. Cum să faci asta?.... simplu, imagineaza-ţi o mare cutie de metal în faţa ecranului tău mental. Apoi deschide-o şi bagă toate grijile şi gândurile acolo, unul câte unul.... facturi... viaţa sexuală.... problemele.... copiii.... munca ta... orice îţi trece prin minte. Apoi închide capacul! Fă-l apoi să dispară de pe ecranul tău mental!
3. Acum stai liniştit fără nici un gând timp de 1 minut. Cînd eşti pregătit să începi... nu uita să anulezi simţurile trupului rând pe rând devenind astfel din ce în ce mai relaxat cu putinţă. TREBUIE SĂ-ŢI IMPUI ASTA!
4. Începi cu capul.... imaginează-ţi fiecare parte a capului cum se relaxează... începi cu ochii.... apoi cu urechile.... gura... şi toţi muşchii feţei. Lucrează profund cu fiecare parte pentru a fi sigur că toate sunt total relaxate.
5. Du-te la gât şi fă la fel.
6. Mergi la piept şi stomac şi începi cu inima ... micşorează-ţi ritmul bătăilor inimii şi relaxeaz-o. Relaxează-ţi toţi muşchii pieptului iar apoi treci la abdomen.
7. Acum relaxează-ţi mâinile şi le vei simţi amorţite. Relaxează-ţi toţi muşchii mâinilor şi degetele.
8. Relaxează-ţi şi zona sexuală.
9. Acum e timpul să treci la picioare.... porneşte de la pulpe şi cobori până la calcâie şi degete.
În acest moment te vei simţi ca şi cum trupul tău nici n-ar exista... total relaxat şi cuprins de pace sufletească.
Acum urmează propriu zis autohipnoza şi vei vedea dacă funcţionează la tine:

1. Stând aşa cu mâinile în poală sau pe lângă corp începi să-ţi imaginezi cum mâna dreaptă devine din ce în ce mai uşoară, devine din ce în ce şi mai uşoară. Spune-ţi asta mereu până ajungi să nu o mai simţi. Spune-ţi aşa până ce simţi că devine atât de uşoară încât vei avea senzaţia că se ridică de lângă corp sau din poală. Devine din ce în ce mai uşoară până ce o vei simţi în aer (dacă reuşeşti asta, senzaţia e extraordinară!).
2. Odată ce mâna ţi s-a ridicat în aer, îţi poţi spune că devine din ce în ce mai grea până ajunge la loc pe lângă corp sau în poală. Acum îţi poţi spune că te trezeşti plin de energie şi cu mintea limpede.
3. Deschide ochii şi evaluează ce ai făcut. Scrie-ţi experienţele într-un jurnal. Dacă nu ai avut succes....mai încearcă până vei fi satisfăcut. Dacă după încercări repetate nu reuşeşti deloc, este posibil să faci parte din categoria persoanelor care nu pot fi hipnotizate.
Dacă însă reuşeşti, această metodă poate fi folosită pe altcineva. Sunt şanse să ai succes. Încearcă cu un prieten bun.... văzând în primul rând dacă îl poţi face să-şi ridice mâna singur la fel ca în cazul tău.
Poţi folosi această metodă chiar şi pentru a-ţi aminti de lucruri, pentru un program de pierdere în greutate, să memorezi mai bine sau orice altceva pentru binele tău şi al celor cu care vii în contact. Ai reuşit măcar un lucru din toate acestea ?

FELICITĂRI!

 

Va oferim mai jos un script ce contine o sedinta de hipnoza gratuita!

Click pe PLAY pentru o sedinta de hipnoza. Asculta acum!

Press Play to Listen to a
Free hypnosis session

[an error occurred while processing this directive]

Click here to listen to a deep trance session
 

Click si ai facut o afacere buna!

AntiqueBoutique
Click!

ILUZII OPTICE

Google

 

 Director Web Romania - LinkWeb.ro - Adauga si site-ul tau